SUPER x fotografie: Maria Moraru

Maria e în clasa a11-a la Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc”. Chiar dacă urmează profilul real, ea e pasionată de artă, în special de fotografie. A urmat, în toamna anului 2018, nişte cursuri de fotografie pe film, unde nu numai că şi-a aprofundat pasiunea, dar a învăţat şi să îşi developeze şi să îşi scaneze propriile role.

 

 

 

 

 

 

 

 

      1. Cum ai evoluat şi cum îţi perfecţionezi cunoştinţele fotografice?

Când vine vorba despre fotografia pe film, mereu mi-am găsit inspiraţia online, prin persoane pe care le mai urmăresc, mai ales pe Instagram. Aşa mi-am dezvoltat cunoştinţele despre felurile de camere pe film, cum să le manipulezi astfel încât să-ţi iasă mai multe efecte. Oh, dar să nu mai menţionez toate “cercetările” pe care le-am făcut ca să înţeleg, în primul rând, cum funcţionează o cameră SLR şi ce efecte şmechere poţi obţine cu tipul ăsta de camere şi, în al doilea rând, ca să reuşesc să aleg una potrivită pentru mine. Cu ajutorul ei, un Canon T70, mi-am perfecţionat abilităţile şi, aşa, a devenit una dintre cele mai importante obiecte din bagajul meu, wherever I go. Vai, ce jale e dacă rămân fără film în vacanţă sau GOD FORBID să o uit acasă!

 

 

 

 

 

 

 

 

     2. Cum te ajută fotografia să te conectezi cu persoanele din jurul tău?

Mi s-a întâmplat de multe ori să înfloresc discuţii cu alţii despre fotografie, dar totuşi cel mai nostim lucru mi se pare momentul în care îi faci poză cuiva, întâmplător neştiutor de fotografia pe film şi, imediat după aceea, te întreabă : ”OMG pot să o văd?”. Sigur nu sunt singura căreia i se întâmplă aşa ceva. Râsetele, de obicei, duc la o explicaţie, de fapt o povestire, despre fotografia pe film. Feedback-ul este mereu ceva ce gravitează în jurul frazei “Aaaa, poze d-alea vechi, ce cool!”. Mereu sper că i-am făcut destul de curioşi, pentru că, odată ce te apuci, e pur şi simplu captivant.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

     3. Ce părere ai despre concursurile de fotografie? Participi sau ai participat la rândul tău la astfel de concursuri?

Ei bine, când vine vorba de concursuri de fotografie, nu am participat la niciunul încă. Cu toate că tot ce fac eu cu fotografia pe film e doar un hobby de care nu mă ţin constant, mi-ar plăcea să am ocazia să o folosesc şi în alt scop, adică să ajung să printez poze făcute de mine şi, poate-poate, cine ştie, să le expun undeva?

 

 

     4. Când te-ai apucat de fotografiat? Ce îți place să fotografiezi?

M-am apucat de fotografie undeva prin martie 2018. Yes, I am a newbie. Atunci mi-am cumpărat prima mea cameră, pe care, din păcate, am dat mult prea mulţi bani, dar hei, eram neştiutoare, însă destul de curioasă şi dedicată să încep prima mea rolă de film! Cel mai mult îmi place să fotografiez oameni, mai ales portrete,  sau orice ipostază în care am un subiect în prim-plan. Cu săpuniera aia mică Pentax (prima mea cameră), nu aveam cum să manevrez focus-ul sau cine ştie ce alte nebunii, de aia m-am pus pe “învăţat” şi mi-am luat un SLR, pentru mult mai puţini bani ;), cu ajutorul căruia acum pot să controlez tot şi cu care am mult mai multe posibilităţi.

 

 

     5. Crezi că are mai multă importanţă aparatura cu care fotografiezi sau viziunea ta artistică? De ce?

Ţin să cred că cel mai mult contează ce fotografiezi, nu cu ce fotografiezi. Adică da, o cameră bună cu foarte multe opţiuni te poate ajuta să obţii exact ce îţi doreşti şi anticipezi, dar dacă i-ai da o săpunieră unui fotograf renumit, sigur ar ieşi nişte rezultate nu departe de viziunea lui artistică. Când eşti talentat şi, mai ales, devotat, găseşti orice modalitate de a-ţi manifesta abilităţile şi viziunea, chiar dacă ai avea la dispoziţie doar un aparat Fujifilm de unică folosinţă!

 

 

    6. Preferi să îţi developezi singură pozele sau să îţi laşi rolele pe mâna unor profesionişti?Ai recomanda cursuri de developat?

Mereu îmi las rolele în mâna unui profesionist, doar că, în ultimul timp, am avut gândul să îmi cumpăr un scanner, cu care să experimentez şi să le dau pozelor un aspect diferit şi personal, având full control. Poate aşa ies şi eu mai ieftin şi plătesc doar developarea ;). Oricum, niciodată nu o să uit cursurile unde am învăţat să developez un film singură, cu ajutorul echipei isopatrusute! Ei m-au învăţat nu numai pe mine, dar pe mulţi alţi prieteni şi amici absolut tot ce trebuie să ştii despre fotografia pe film, cum să printezi la lumină roşie şi o tonă de alte chestii la care nu prea ai ocazia să participi de obicei. Pot spune că ei au înzestrat dorinţa asta arzătoare în noi să vrem să ştim mai multe despre tot. La cât mai multe role terminate!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

     7. Ce simți atunci când apeși pe ‘trăgaci’? Te gândești vreodată că ceea ce fotografiezi va arăta diferit odată ce developezi rola de film? Ce te face hobby-ul să simți în general?

Înainte să apăs pe “trăgaci”, mereu mă asigur că totul va fi în regulă odată ce developez, de aceea îmi ia vreo câteva zeci de secunde să mă asigur că este “the perfect shot”. Aş zice că sentimentul pe care îl am în momentul în care aud sunetul shutter-ului este entuziasmul şi sentimentul ăla de neaşteptare, acompaniat de dorinţa de a vedea poza cât mai curând posibil! Câteodată mai experimentez şi încerc să obţin diferite aspecte, precum să iasă mai blurat, estompat, sharp, sau să observ o mulţime mişcându-se, prelungind momentul de expunere. De multe ori, se întâmplă să am surprize când primesc pozele developate, dar de obicei sunt plăcute şi interesante. Sunt nişte “accidente” care dau o notă specială pozelor. Un exemplu ar fi efectul de “flare”. Are loc atunci când fratele tău mai mic deschide camera cu un film neterminat în el! Don’t try this at home, tho! În general, hobby-ul ăsta mă face să fiu atentă la toate detaliile, să analizez în profunzime peisajul/subiectul pe care vreau să îl captez şi mai ales să învăţ să preţuiesc fiecare cadru.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

       8. Care e fotografia ta preferată? Din cele făcute de tine, bineînțeles. Care e povestea ei?

Am multe fotografii pe care pur şi simplu le ador, dar după un proces de eliminare, cred că poza asta a câştigat.  Face parte dintr-o rolă care m-a dat peste cap, plină de cadre superbe. Un Kodak Gold 200. Cu toate că e dublu ca pret faţă de ce film folosesc de obicei, merită din plin. Era prima dată când mi s-a întâmplat să am o rolă cu foarte puţine cadre blurate sau nereuşite. În momentul de faţă eram în Cărtureşti, cu nişte rude de-ale mele din Moscova. Le făceam un tur şi încercam să le arăt cele mai frumoase locuri din Bucureşti. La poza asta în particular mi-a plăcut faptul că am reuşit să focusez perfect pe vinilurile din prim plan, estompându-se încet încet pe măsură ce se îndepărtează. Oh, şi lumina aia caldă din Cărtureşti, care pe peliculă s-a încălzit şi mai tare, a transformat culoarea aia galben-verzuie într-una dominantă.

 

 

     9. Cum ai hotărât să te apuci de fotografie analog? Ce părere ai despre cum s-a popularizat fotografia pe film în ultimul timp?

Ceea ce mi-a stârnit curiozitatea despre fotografia pe film au fost nişte poze cu aspect “vechi”, pe care le-am văzut online, de exemplu şedinţele foto Gucci sau aşa. Tot căutam cum reuşesc fotografii aceia să obţină aspectul ăla, până când am aflat că era pe peliculă. Greu de crezut, însă pe atunci habar nu aveam ce însemna şi uitasem complet de latura aia “veche” a fotografiei, înainte de DSLR-uri şi aşa. Cu cât cercetam mai mult, cu cât vedeam mai multe poze absolut superbe, cu atât mai curioasă eram. Ai mei au fost puternic surprinşi că aveam dorinţa asta să încep sau măcar să încerc, considerând că ar fi o pierdere de timp sau scump în ziua de azi, considerând cât de uşor e să faci poze acum. Desigur, fotografia pe film a crescut enorm de mult anii ăştia şi se pare că din ce în ce mai mulţi oameni sunt atraşi. Tot aud că destul de multe brand-uri de peliculă sau modele nu se mai fabrică, de aceea aş vrea ca fotografia pe film să crească atât de mult, încât să devină o chestie nouă, nu una veche. Să apară noi modele de camere, care să păstreze acelaşi mecanism, de care marii fotografi să nu fie dezamăgiţi.

 

   

      10. Ce sfaturi ai da  unei persoane care nu știe ce să aleagă între analog și digital?

Ce m-a atras pe mine la fotografia pe film este SUSPANSUL. Emoţia aia pe care o ai până să developezi rola este pur şi simplu de neînlocuit. Asta este una dintre cele mai frumoase lucruri despre ea. Să nu mai spun de aspectul pozelor, de spontaneitatea acestora, de modul în care pot ieşi prea expuse sau deloc, prăfuite sau prea clare, colorate de la blitz sau subexpuse pentru că ai uitat să porneşti blitzul. Fotografia pe film este mult mai complexă decât pare, de aceea o recomand tuturor celora care sunt interesaţi de fotografie în general. Foarte multe persoane din jurul meu mi-au reproşat de ce nu fac poze pe o camera futuristă, un DSLR profesional sau ceva de genul. Nu spun că fotografia digitală are doar parţi rele, însă, în cazul meu, dispare sentimentul de curiozitate şi preţuire a fiecărui cadru. Dispare imediat suspansul, ideea de experiment, deoarece pot să văd poza instant şi, de asemenea, neavând o limită de poze, dispare şi unicitatea fiecărui cadru. Da, poate fi frustrant ca uneori să te oftici că ai făcut deja 36 de poze, dar a doua zi le developezi şi faci tu un efort să vezi ce ai creat anterior. Dacă te simţi exact ca mine şi cauţi aceleaşi lucruri, încearcă fotografia analog! What are you waiting for?

 

 

Instagramul Mariei: @moraresc