Ce vedem în ultimul weekend de la One World Romania: recomandări de la Vanina Vignal

/în /de

Dacă nu ai reușit să ajungi la cea de-a 12 ediție a Festivalului de film dedicat drepturilor omului până acum, mai ai un weekend la dispoziție! Am stat de vorbă cu regizoarea de origine franceză și co-programatoarea festivalului, Vanina Vignal, ca să aflăm ce nu ar trebui să ratăm pe ultima sută de metri.

„Deși este greu, o să aleg să vorbesc mai pe larg despre un singur film (dar nu orice film!): Libertate. Dar nu pot să nu vă recomand călduros și alte filme care rulează în aceste ultimele zile ale festivalului, printre care Marea, Marea al lui Joshua Bonnetta și J.P. Sniadecki, și filmele lui Avi Mograbi, căruia i-am dedicat o retrospectivă: Z32, Între frontiere, Răzbună-mi unul dintre ochi, care va fi urmat de un masterclass.

Still din Z32 de Avi Mograbi

Vineri la ora 18:oo (Cinema Elvire Popesco) si sâmbată la ora 13:00 (POINT), vom avea imensa șansă de a vedea Libertate, proiecția fiind urmată de o discuție pe care o voi modera, cu Guillaume Massart, regizorul, și Alexandra Mélot, monteuza filmului.
Sâmbată dupa proiecție, va fi organizată o reflecție colectivă asupra alegerilor făcute pe parcursul montajului acestui lungmetraj. Ne vom întoarce la cele șapte luni de rezidență în Centrul de Creație Cinematografică Périphérie, aflat în regiunea pariziană, și la mizele, bucuriile și necazurile experienței de a monta un film documentar.
 
Am zis că va fi o șansă imensă pentru ca La liberté e pentru mine, alături de filmul Festen, cel mai mare film (și unicul documentar) care vorbește despre incest. A fost o mare revelație în timpul lunilor trecute, uitându-mă la filme alături de Andrei Rus, pentru selecția noastră One World Romania. Cei care mă cunosc știu că am văzut toate filmele despre tema aceasta, pentru că lucrez și eu la filme despre acest subiect. Toate filmele care urmăresc tema asta, fără excepție, sunt problematice: voyeur-istice și (sau) simplificatoare, și în plus imposibile din punct de vedere cinematografic. Dar filmul acesta este ma-gis-tral. Mi-ar plăcea să aveți încredere în mine fără să citiți nimic despre film înainte (așa l-am descoperit și eu). E un film magnific pe o problematică foarte dureroasă, care oferă mijloace de reflexie dincolo de subiect.
Deci, alergați la cinema, faceți-vă cadoul ăsta!
Evenimentul este organizat în colaborare cu Périphérie si cu susținerea La Cinémathèque du documentaire.
Périphérie este un institut destinat realizării de filme documentare, întemeiat și implantat în regiunea Seine-Saint-Denis încă din anul 1983. Asociația funcționează de-a lungul a patru axe: un program de rezidență pentru cineaști, intervenții la nivel de educație cinematografică, cultură audiovizuală și festivalul Les rencontres du cinéma documentaire.
Périphérie pune la dispoziție un cadru pentru experimentele formale, în care narativitatea și imaginile sunt elaborate pentru a crea noi moduri de percepție și de reprezentare a realității. Unul dintre principiile cheie ale Périphérie este activitatea colectivă, aducând constant laolaltă mai multe minți pentru a discuta impreună – în cadrul unor ședințe la masa rotundă sau al unor dezbateri – filmele aflate în diferite etape de montaj. Atât cineaștii, monteurii și producătorii, cât și spectatorii si teoreticienii de film, șefii de sindicate și cercetătorii, studenții și rezidenții, toți își pun mintea la contribuție și împărtășesc cu ceilalți propriile păreri legate de filmul documentar și diversele procese de scriere.